Autor: Dr. Albu Horațiu, M.D.
Consilier științific – Oncologie Moleculară Translațională | Nutriție Oncologică | Intervenție Lifestyle în Cancer
Dieta ketogenică (DK) a atras atenția comunității științifice de mai multe decenii datorită potențialului său de a influența metabolismul tumoral. În mod emergent, există un interes tot mai mare privind impactul acestei intervenții nutriționale asupra cancerelor caracterizate prin hiperactivarea căii de semnalizare PI3K/AKT/mTOR, rută cu rol central în creșterea, supraviețuirea și metabolismul energetic tumoral.
Această cale de semnalizare celulară este frecvent activată în cancerele cerebrale, mamare, pancreatice și endometriale, unde este implicată în:
- promovarea sintezei proteice,
- inhibarea autofagiei,
- susținerea glicolizei,
- stimularea proliferării celulare,
- inhibarea apoptozei.
Dereglarea acestei rute apare, de regulă, ca urmare a mutațiilor în gene precum PIK3CA sau PTEN, dar și prin amplificări sau activări constitutive ale proteinelor AKT și mTOR.
Un exemplu clinic relevant este everolimus, un agent terapeutic țintit utilizat tot mai frecvent în anumite tipuri de cancer, care blochează proliferarea celulară tumorală prin inhibarea activității proteinei mTOR.
Hiperactivarea căii PI3K/AKT/mTOR determină o dependență crescută a tumorilor de glucoză, favorizând efectul Warburg. Astfel, se creează un context metabolic în care anumite tumori ar putea deveni vulnerabile la intervenții ce reduc disponibilitatea glucozei. Una dintre aceste intervenții este dieta ketogenică.
Caracteristicile dietei ketogenice
DK, propusă uneori ca adjuvant în anumite etape ale terapiei oncologice și doar la pacienți atent selecționați, este caracterizată prin:
- aport energetic de maximum 10% din carbohidrați,
- aport moderat de proteine,
- aport crescut de grăsimi.
Aceasta induce cetoza nutrițională, stare în care ficatul produce acetoacetat, beta-hidroxibutirat și acetonă (corpi cetonici), utilizați ca surse alternative de energie.
Posibile efecte în context oncologic
În contextul tumorilor cu activitate aberantă PI3K/AKT/mTOR, dieta ketogenică ar putea avea următoarele efecte:
- Scăderea glicemiei.
- Scăderea insulinemiei.
- Reducerea activității căii PI3K/AKT/mTOR (prin diminuarea insulinei, IGF-1, glucozei disponibile și, probabil, prin activarea AMPK – adenozin monofosfat kinaza activată).
- Creșterea disponibilității corpilor cetonici, combustibili utilizați eficient de celulele normale, dar greu metabolizați de multe celule tumorale.
- Potențarea eficienței terapiilor oncologice convenționale pro-oxidative (chimioterapie citotoxică, radioterapie, hipertermie).
Date experimentale și clinice
Pe modele experimentale animale, dieta ketogenică a demonstrat:
- încetinirea creșterii glioblastoamelor și a carcinoamelor mamare, pulmonare și pancreatice,
- efecte sinergice cu rapamicina și alți inhibitori ai mTOR,
- reducerea vascularizației tumorale și a stresului oxidativ.
Studiile clinice sunt încă limitate. Totuși, majoritatea trialurilor disponibile (fază I–II, cu un număr redus de pacienți și design necontrolat) au evidențiat:
- o bună tolerabilitate la pacientul oncologic,
- posibile îmbunătățiri ale calității vieții,
- tendințe spre stabilizarea bolii în glioblastom și cancerele mamare avansate.
În lipsa dovezilor solide provenite din studii clinice de fază III, utilizarea DK rămâne experimentală, chiar și pentru cancerele cu activare a căii PI3K/AKT/mTOR, unde – cel puțin teoretic – ar putea avea cea mai mare eficiență (glioblastom multiform, cancere mamare HER2-pozitive și triplu negative, adenocarcinom pancreatic).
Concluzie
Dacă dieta ketogenică pare să aibă efecte benefice la pacienții atent selecționați, aflați sub terapii oncologice convenționale pro-oxidative, pentru tumorile cu activitate aberantă AKT/mTOR ea rămâne, deocamdată, o strategie nutrițională promițătoare, cu potențial de a contribui la inhibarea creșterii tumorale și la reducerea glicemiei și insulinemiei.
Viitorul acestei abordări adjuvante depinde de validarea eficacității și siguranței prin studii clinice riguroase, care să identifice subgrupurile de pacienți oncologici cu tumori hiperactive PI3K/AKT/mTOR ce pot beneficia cel mai mult.