Autor: Dr. Albu Horațiu, M.D.
Consilier științific – Oncologie Moleculară Translațională | Nutriție Oncologică | Intervenție Lifestyle în Cancer
Un grup distinct și enigmatic, care ar putea lăsa unele amprente în biologia și oncologia moleculară – și, poate, chiar în cea clinică – a anilor ce vin?
Descoperirea fiind atât de nouă, încă nu știm dacă obeliscurile reprezintă forme autentice de viață sau entități aflate „la marginea” acestei definiții. Ele nu sunt independente și depind complet de celula gazdă pentru replicare.
Dacă au vreun impact asupra sănătății umane, din nou, nu știm. Este prea devreme.
Mai mult, nu le-am identificat încă nici originea evolutivă (neexistând o omologie clară cu virusurile, viroizii sau alte entități infra-microbiologice) și nici măcar nu am început să elucidăm rolul lor în ecologia microbiană umană.
Cum interacționează cu bacteriile gazdă? Cum influențează – sau nu – alte microorganisme sau procese din microbiomul uman? Se ivesc tot felul de întrebări, iar viitorul poate va aduce și răspunsurile.
Dar ce sunt și unde au fost identificate aceste obeliscuri?
Asistat de un instrument AI, le-aș putea descrie astfel:
- „Obelisks” sunt elemente transcriptomice microscopice, asemănătoare viroizilor, compuse din ARN.
- Sunt capabile să codifice proteine noi, denumite „oblins”. Deja știm că proteina Oblin-1 poate participa la legarea ionilor metalici, iar Oblin-2 pare implicată în interacțiuni cu enzimele celulei gazdă.
- Obeliscurile par să vină și să plece. Au fost detectate în microbiomul uman (aproximativ 7% dintre probele de scaun și 50% dintre probele orale au conținut obeliscuri), iar în multe cazuri prezența lor a fost persistentă, fiind detectabile la același individ chiar și după peste 300 de zile.
Viitorul ar putea stabili dacă aceste entități ar putea deveni markeri ai sănătății sau ai bolii microbiomului.
De ce citesc despre astfel de noțiuni extrem de recent apărute?
Pentru că, deși din iunie până în prezent nu am citit nimic despre existența vreunei dovezi directe că obeliscurile ar fi implicate în cancer, se pot face totuși câteva speculații care să contureze ipoteze de lucru în oncologia moleculară – mai ales pentru studii de corelație sau funcționale, lucrări privind potențialul lor terapeutic sau de biomarker sau, de ce nu, interacțiunile cu imunitatea, inflamația și microbiomul.
Spun asta mai ales când văd diverse persoane care consideră (într-un veritabil efect Dunning–Kruger) că stăpânesc „manipularea microbiotei” în terapia cancerului, când, de fapt și de drept, aceasta este o problemă extrem de complexă, ce necesită o analiză critică serioasă înainte de orice aplicare. Personal, mi-e încă teamă să deschid larg gura în această privință 😉.
Da, „potențialul” manipulării microbiomului în oncologie este uriaș, dar ceea ce s-a confirmat clinic până acum reprezintă doar o foarte mică parte .
Înțelegerea generală a faptului că microbiomul influențează cancerul (prin metabolism, inflamație, imunitate, metabolismul medicamentelor) este relativ bine stabilită, dar nu este suficientă.
Personal, opiniez că, deși ne aflăm la aproximativ 40% din înțelegerea mecanismelor majore de interacțiune dintre microbiotă (mai ales postbiotică) și cancer, încă ne lipsesc foarte multe detalii fine și, mai ales, claritatea asupra modului în care fiecare specie microbiană – sau, mai corect spus, fiecare metabolit postbiotic al fiecărei specii – interacționează cu rutele de semnalizare celulară specific alterate în cancer.
Totuși, pentru multe dintre persoanele care sugerează bieților pacienți tot felul de scheme „fantastice”, aceste lucruri nu par să conteze. Ei cred că știu deja totul .
Dar să revin, în final, la obeliscurile noastre. Cred că, deși nu există încă nicio certitudine, ar putea fi oportune câteva idei pe care deja le-am transmis și unor amici interesați de aprofundare:
- ARN-urile necodificante (inclusiv cele virale, ARN-urile circulare etc.) pot afecta expresia genelor și pot interfera cu reglarea transcripțională și post-transcripțională. Dereglările în aceste domenii fac adesea parte din oncogeneză. Oare cele asociate obeliscurilor nu ar putea juca un rol similar?
- Având în vedere că microbiomul joacă un rol tot mai recunoscut în cancer prin inflamație, metabolism, modularea imunității și efecte epigenetice, de ce obeliscurile – care modifică comportamentul bacteriilor din microbiom sau interacțiunea acestora cu sistemul imunitar – nu ar putea influența indirect riscul de cancer?
- Deși prezența persistentă a obeliscurilor sugerează o toleranță din partea gazdelor (bacteriene sau umane), toleranța nu înseamnă neapărat inofensivitate. De multe ori, ceea ce este tolerat și menținut în stare latentă poate deveni problematic în anumite condiții (stres, mutații, disbioze, imunodepresii).
- Dacă proteinele oblins ar putea interacționa cu componentele celulare ale gazdei – enzime, sisteme de control al expresiei genelor, răspunsuri la stres –, ar putea avea potențialul de a modifica comportamentul unei celule care nu mai respectă regulile normale ale diviziunii, creșterii și diferențierii? Și, eventual, ar putea acest potențial fi manipulat?
Sunt întrebări pe care le-am lansat deja (într-un alt limbaj) într-un anumit mediu.
Le las și aici, ca martor pentru viitor.